Patriarh al luptelor libere în R.Moldova
,,Sportul te învaţă să câştigi cinstit. Sportul te învaţă să pierzi în mod demn. Prin urmare, sportul te învaţă de toate – te învaţă ce e viaţa.” (E. HEMINGWAY)
Patriarh al luptelor libere în R.Moldova
În ierarhia luptelor libere Nicolae Oriol e al treilea, după patriarhii probei, Alexandru Hlistun şi Sava Chioroglo. Argumentul forte în favoarea acestei afirmaţii sunt rezultatele obţinute alături de echipa sa de la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv – peste 30 de premianţi ai campionatelor europene şi mondiale de cadeţi, juniori şi seniori (este vorba de: Boris Sava, Vitalie Răilean, Ion Diaconu, Ruslan Bodişteanu, Nicolae Ceban, Ghenadie Tulbea, Andrei Prepeliţă ş.a.). Această performanţă deocamdată e unică în istoria sportului moldovenesc. El e antrenor emerit al R. Moldova, antrenor principal al lotului naţional de lupte libere, maestru în sport, multiplu campion republican, medaliat cu argint la Spartachiada a V-a a popoarelor URSS. Este decorat cu Medalia ,,Meritul Civic”, cu Ordinul ,,Gloria Muncii”. Anual, organizează campionatul internaţional “Vă invită Nicolae Oriol”.
Ion Robu, cunoscut jurnalist sportiv, scria: “…Antrenorul de lupte libere Nicolae Oriol este omul statornic şi modest, care produce mereu valori, cu o regularitate de metronom. Alţii ar insista să fie răsplătiţi, Nicolae Oriol tace… şi face. Mereu e preocupat de programe, perfecţionări, cantonamente, concursuri, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să încolţească…”
Îmi doream de mult să discut cu acest colos al sportului. Deseori ne întâlnim la centrul olimpic, dar dumnealui fiind foarte ocupat, nu îndrăzneam să-l deranjez. Într-una din zile, am avut o discuţie pe îndelete…
M-a surprins să aflu că iniţial a muncit în construcţii ca meşter în aranjarea teracotei mozaicale.
– Într-o zi, antrenorul de lupte libere Alexandru Hlistun ne-a invitat să venim la antrenamente. Ceea ce am şi făcut: ziua eram pe şantier, seara mă antrenam. Dl Hlistun ne-a cucerit prin felul de a fi, gustul artistic rafinat, tactul pedagogic înnăscut. De la el am aflat că începuturile luptelor libere în ţara noastră au fost puse de Ivan Zaikin, Vasile Colev.
Am muncit mult până să ajung să fac sport de performanţă. Am studiat mai întâi la Tehnicumul sportiv, numit şi “Academia Biglearov”, după care am absolvit Institutul Pedagogic ,,Ion Creangă’’, păşind cu încredere în viitor.
L-am întrebat pe dl Oriol, cum i-ar fi fost viaţa, dacă nu l-ar fi întâlnit A.Hlistun.
– Nici nu pot să-mi imaginez, mi-a răspuns. La început tata se împotrivea, mai ales după ce m-a văzut cu urechea frântă. Abia după ce m-am întors acasă cu o medalie de argint şi am devenit erou în satul nostru – Creţoaia, Anenii Noi, tata a privit cu alţi ochi activitatea mea sportivă.
– Şi aţi devenit erou în tot spaţiul sovietic, în întreaga URSS… Când a fost mai greu: atunci ori acum?
– Fiind pasionat la culme de ceea ce faci, treci uşor peste obstacole, mai ales când ai sprijinul familiei, al colegilor şi foştilor, şi actualilor discipoli. Greu mi-a fost când, după o accidentare serioasă, a trebuit să părăsesc competiţiile. Însă ulterior m-am regăsit în munca de antrenor.
– Ce fac antrenorii? Cum descoperă tinerele speranţe ale sportului moldav?
– Le descopeream cutreierând republica. Uneori întâmpinam rezistenţa diriginţilor, a directorilor. E firesc, nimeni nu doreşte să cedeze elevii buni. Pe de altă parte, sunt şi temerile părinţilor că oraşul îi poate strica pe copii. Pe mulţi îi speria sintagma ,,şcoală-internat”, fiindcă o asociau cu şcolile pentru orfani, dar, finalmente, izbuteam să-i conving, făcând uz de argumente plauzibile.
– Aţi lansat o întreagă pleiadă care a proslăvit ţara în multe state ale lumii. La care discipoli ţineţi mai mult?
– Toţi îmi sunt la fel de dragi, mă mândresc cu ei.
– Răspunsul Dvs. seamănă cu al unui tată. Tată care îşi iubeşte toţi feciorii. Ce suport stă la baza performanţelor atinse de discipolii Dvs.?
– Mai întâi, selecţia. Dacă nu dai greş, poţi să păşeşti calm, cu dârzenie în continuare. Următorul pas e crearea unui colectiv animat de acelaşi scop – obţinerea performanţei. Foarte importantă este şi descoperirea individualităţii sportivului.
– Aveţi trei nepoţi: Daniel, Marc, David. Sunt încă mici, dar, intuiesc, le doriţi şi lor o strălucită carieră sportivă.
– Da, sportul e totul: disciplină, mod de viaţă sănătos. Desigur, alegerea profilului le aparţine.
– Dacă vi s-ar oferi şansa de a vă întoarce în trecut, pe ce drum aţi merge?
– Aş alege aceeaşi cale, nu aş schimba nimic.
– Şi o întrebare cu tentă filosofică la final: dacă v-aţi întâlni cu Dumnezeu, ce i-aţi spune?
– I-aş mulţumi pentru credinţă şi puteri. Îmi doresc să am forţe pentru a munci în continuare, în numele dragostei întregii mele vieţi: copiii şi sportul.